Marea, singura mea iubire de o vara

Închid ochii încet, lăsând pleoapele gradual să se aşeze pe genele inferioare. Aud valuri distante ce se sparg uşor de apropierea ţărmului, aud un pescăruş ocazional, aud adierea vântului, şi aud doi paşi ce aleargă prin plaja proaspăt masată de valuri. Îi aud accelerând, decelerând, paşind delicat prin stropii pânzei spumoase de apă marină, şi mă uit înspre ei.

Îţi văd silueta miscându-se graţios, gingaş şi jucăuş, dansând cu chemarea mării, lăsându-te purtată de glasul ei blând prin puritatea momentelor.

Soarele străluceşte puternic, dar suav, şi se răsfrânge în milioane de stele gemene pe suprafaţa valurilor, sclipind, chemându-ţi numele printre şoaptele brizelor ce adie.”

Cuvinte ce cândva, pentru cineva, au avut sens. Acum ele nu sunt decât o masă inexistentă de litere legate pierdute în oceanele timpului. Poate aici au un loc mai bun pentru a dărui un simplu zâmbet accidental îndrăgostitelor de mare. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s