Notă

Faceai mereu sa para ca este din intamplare, poate chiar era, cand te aplecai spre cartea ce-o tineam in mana, parul tau imi atingea obrazul, si poate doar imi imaginam ca tineai silabele in gura, le incalzeai, inainte de a le sopti ca si cum imi spuneai un lucru prea banal pentru a mai articula cuvintele. apropierea de tine imi reducea intregul camp de perceptie la prezenta ta.
ramaneam mereu fara glas, si decat sa ma balbai mai tare, luam un aer ganditor. apoi te asezai pe scaunul tau, cu capul dat pe spate si mainile intinse pe langa spatar, te vedeam ca pe o frumoasa nalucire, priveai in sus, stiai sau nu ca te urmaresc pe furis. Expusa asa privirilor mele, aproape ca imi venea sa inchid ochii de intensitatea emotiei. Vedeam cu respiri pe sub bluza, si nemiscarea ta, privirea alunecand ca intr-un vis catre tavan, ma indemnau sa ma infrupt in ascuns din contemplarea ta. 
cand ma chemai sa-mi arati ceva, nu stiam sa apreciez distanta la care imi pastram sangele rece. ma simteam mai mereu prea aproape ori prea departe.
ai venit in spatele meu fara sa-mi dau seama si mi-ai cuprins umerii cu palmele, apoi te-ai apropiat de gat. la prima atingere am tresarit necontrolat din tot corpul, apoi curentul electric s-a scurs in jos, catre picioare, catre pamant, mi-era teama sa ma misc, nu-mi venea nici sa mai clipesc, de teama sa nu ma tradeze nesiguranta miscarilor. nu vorbeam de teama sa nu-mi tremure glasul. monosilabice raspunsuri strecuram printre dinti, si tot ce mai gandeam era sa nu ma dau de gol cat de mult imi placi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s