Un inceput sau un sfarsit?!

Ganduri amestecate intr-un nor de praf, zambet fals pictat intr-o realitate cruda, imagini pierdute in bataia vantului, un acelasi om,si totusi nou. Ea…

 

Au trecut nopti amare, si zile indulcite de soare, am crescut, pierzandu-ma in multimea banala, cu durere flamanda,ce-mi ardea sufletul incet,dar toate si-au avut rostul, si chiar daca atunci am spus, scris, facut lucruri pe care le-am regretat, azi nu mai gandesc asa. Am renovat ambalajul,putin mai matura, mai altfel in oglinda, si cladit interiorul de la temelie.

In primul rand cu inima, i-am dat un impuls fulgerator, incat sa-si revina, sa se puna pe picioare, etapa ce s-a scurs in vreo 2 ani, chiar daca in tot acest timp s-au invartit persoane nesemnificative, dar, de la care am invatat si altceva, cum sa fac diferenta. E greu sa lasi in urma o amintire frumoasa, de care te simti legata ca intr-un pat cu catuse, iar cheia e pe noptiera, dar nu imposibil, vointa, si multa incredere in sine, nu exagerat, ca schimbam scenariul, dar cand se trece in uitare, apare si sclipirea de moment care iti deschide ochii …

Viata iti este data pentru a fi traita si stiu ca dupa orice lucru rau care ti se intampla, ai impresia ca nu mai apartii oamenilor si ca nimeni nu intelege prin ce treci. Eu am inteles si inca incerc sa inteleg si sa-mi explic un fenomen. Nu stiu cand si cum m-am indragostit de tine in nestiinta. Ai inceput sa imi bantui gandurile.Nici nu stiu daca te-am chemat vreodata sau ai venit tu, pur si simplu. Usor, usor, incet, incet, ai trecut de tot, de ziduri,de idei, de tot ce ma apara de lumea exterioara si de mine insumi. Rand pe rand, ai luat chipul a tot ce mi-am dorit eu vreodata: intelegere,liniste, o mana calda, o imbratisare …In vise, mi-ai presarat cate un sarut pe buze, sperante faurite, surasuri si tristeti. Am invatat sa zbor, sa descopar in sufletul meu amintiri de neuitat.

 

Am scris din durere, acum o fac din placere, stiu unde pot sa ajung, e abia inceputul drumului, spre cucerirea imposibilului, iar daca maine vreau sa-l vopsesc in roz, nu ma supar, si nici nu ma stresez, frica nu imi mai e, singuratatea nu mai doare …

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Un inceput sau un sfarsit?!&8221;

  1. Fiecare zi ar trebui sa fie asa:plina de speranta,multicolora.Oare de ce ne complicam atat de mult cu vorbe si ignoram simplitatea faptelor?Trairea sentimentelor e minunata!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s