Singuratatea

Privesc în gol și nu reușesc să simt nici chip, nici buze, nici ochi.

Simt doar o lacrimă care îmi vorbește sufocată de formele insensibilității, de condamnările superficiale ale esenței, de doruri nestinse și așteptări respinse…

Trăiesc și înțeleg că zi de zi adun emoții, caut cuvinte, aștept în doruri și mă răvășesc în amintiri… și totul pentru a o putea percepe, a o putea cunoaște, a o putea atinge și a o întreba: cum de poate fi în două locuri în același timp?

și mi-a răspuns: Sunt în mai multe locuri… sunt în multe forme și mereu de cealaltă parte a voalului…. Mi-a zis că dacă aș cântări-o aș găsi în ea durere nerostită, cuvinte nespuse, vise spulberate… Aș dibui bateri de inimă în nopți reci și refuzuri în zile calde… Aș descoperi singurătăți neînțelese și dorințe tăiate…  Aș găsi suferința morții și pierderea unei prietenii, trădări și promisiuni refugiate, corpuri devorate și sentimente abandonate… depărtări pline și apropieri goale… 

În ea aș întâlni trecutul, prezentul, viitorul în același timp…

 

De obicei când te simți singur, ai nevoie să vezi că, indiferent de starea ta, cineva este întotdeauna acolo. Și cu toate că știi că acea persoană există, nu-ți poți lăsa garda jos; nu vrei să te vadă învăluită de sentimentul care îi sperie pe mulți: singurătatea. Însă pentru ea, acea persoană nu-i știe adresa – sau cel puțin așa îi place ei să creadă. Cine e ea? Sunt eu…ești tu… E fiecare persoană care trăiește in singurătate. Are un nume – dar care e rostul unui anumit nume, dacă mai sunt persoane care se regăsesc în modul ei de a trăi? Desigur, fiecare avem propriile noastre povești, dar nu prea există persoane care să le asculte – sunt mult prea ocupați. Dar cine îi poate învinui? Nimeni. Ei au curajul de a vorbi fără să fie întrebați; puterea de a se face auziți. Dar persoanele ca ea, ce fac? Scriu despre asta, dar speră ca nimeni să nu citească, pentru că în scrisul lor se regăsește tot ce e în inima lor, toate sentimentele, gândurile, rănile. Ea, este o simplă fată – normală, genul care nu iese în evidență. Nu e frumoasă, dar în ochii ei poți să-i vezi visele;

P.S.

Azi lacrima mea caută o aripă de înger care să o ducă spre soare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s