Istoria unei flori

Parfumul, prin definitia sa telurica, o esenta tare ce naste pasiuni acolo unde isi lasa amprenta, menit sa atraga prin dulceaga sa aroma slabele fiinte umane si vietatile melancolice. Parfumul, sub diferitele sale forme, acela natural, firav, malcom este acela care marcheaza minti precum un tatuaj, ce se identifica intre alte sute de mii de arome, unic in felul sau si aparte pentru acela ce este cucerit, prins in mrejele sale. Cutreieram prin lume, alergam, uitam de tot ce ne amageste prin visare, ne ancoram de realitate si uitam.. Dar, ne oprim, si atunci cand ne oprim o facem pentru a privi, privim.. simtim, aromele felurite ce vin parca din cer danseaza deasupra realitatii, ii presara mirosul dulceag pentru a-i da o aroma mai placuta.. M-am oprit si am privit, am stat in fata ei, si micuta minune imi zambea parca timida, petalele mult prea firave se leganau in adierea vantului primavaratic, pentru ea parea o adevarata lupta, dar pentru mine era o uluire, eram hipnotizata de frumusetea naturii ce mi se infatisa, de puterea celestiala ce era transmisa printr-o simpla floare.. Si totusi, mireasma ce o daruia in jurul ei era cel mai frumos dar, avea mii scenarii diferite, mii de povesti nespuse, si neascultate, am cugetat spre a-i cunoaste misterele ce o invaluiau, am mai adulmecat o data si parca lovita de o amnezie instanta am uitat de tot ceea ce eram, eram acum eu undeva, undeva unde timpul parca nu cunoscuse nici macar vreo atingere, nimic.. Eram inconjurata de frumusete, iar asta ma facea a ma simti stinghera si singura.. Priveam in juru-mi si asteptam parca un miracol sa ma aduca la realitate, sau macar un pic din ratiunea ce mi se parea fireasca sa-si gaseasca locul, dar nimic.. Deodata, aceeasi mireasma, de mii de ori mai puternica, aproape sufocanta, dar atat de placuta isi facu anuntata prezenta.. Petalele subtiri, aproape transparente se leganau in aer, dar acum nu mai chinuiau, vantul nu ii mai biciuia cu ale sale adieri chipul fin, ci o alintau, o dezmierdau.. Am inchis ochii, probabil am adormit, sau precum un marinar pe un vapor in periplul meu pe mare, m-am pierdut undeva, fascinata de cantecul sirenelor, si m-am lasat prada miilor de muze ce se jucau in mintea mea, mi-am imaginat drumul plin de sacrificii ce mica faptura cu puterea unei zeitati,l-a strabatut spre a cobori printre noi, fiinte prea obosite si ocupate, sa observam adevarata frumusete ce ne-o poate oferi orice lucru, faptura, planta , ne bucuram la vederea lor, dar oare le cunoastem adevarata istorie, stim oare de unde acestea au plecat? Unde viata lor este un rai, unde mana necrutatoare a omului nu a avut prilejul sa faca rau.. Parfumul, acel drog usor al placerii ce da fiori si anihileaza realitatea.. Acel parfum, ce are scris in esenta sa adevarata istorie a oricarei creaturi, un sacrificiu ce naste altul, ma aflu aici pentru a-i da insemnatate, pentru a afla simboluri.. Astern cu al meu condei reguli, ce inca nu cunosc daca sunt adevarate, istorii si secrete ce cred ca le-am deslusit, dar totul se schimba, oameni, arome, plante, estente, totul este schimbator, asa ca voi continua sa ma opresc, sa cuget, sa privesc, sa deslusesc mistere.. Sunt o trecatoare asa cum totul trece si se schimba, dar trebuie sa am timp.. Trezirea din visare a fost brusca si dureroasa, lacrimile imi mangaiara chipul cuprins de durere, am privit spre floarea ce mai devreme imi povestise asa frumos, tot ce ascundea ea.. Acum era cazuta pe pamantul rece, nu rezistase, murise, murise dar, nu inainte de a-mi dezvalui secrete uitate.. Era rapusa, dar tot la fel de frumoasa, parfumul ei se emana parca si mai puternic, precum un ultim sacrificiu, si totul pentru a cunoaste.. Acum, cand privesc in jurul meu, iau pe rand tot ce simt, ascult, scriu, privesc.. Simt. 

Anunțuri